marți, 15 decembrie 2009

CETATEA

În faţa călătorului se întinde o pajişte pârjolită de razele soarelui şi măturată de vânt. Pământul sterp, de un galben bolnăvicios este presărat din loc în loc de de smocuri de iarbă uscată şi tufişuri de mărăcini. Până şi cerul albastru de deasupra ,mai tot timpul lipsit de nori pare că are mai multă viaţă. Aici rar se adună nori pentru a stropi cu ploaia lor anemică pământul crăpat. Vara e caniculară, pământul părând că arde iar iarna geroasă suflă crivăţul spulberând zăpada. Trec astfel zile luni şi ani…
Ceea ce fac însă deosebite aceste locuri sunt ruinele cetăţii mărturii ale unor vremuri demult apuse. O echipă de arheologi şi-au instalat într-o zi corturile şi au făcut săpături o vreme printre ruine. Au găsit câteva relicve ,obiecte mărunte din trecut, le-au cercetat,inventariat şi au împachetat mulţumiţi lucrurile şi tot ce au descoperit şi au plecat.
În urmă au rămas în continuare zidurile dărăpănate dar sfidătoare a vechii cetăţi iar printre lespezile grele de granit şi-au făcut şi continuă să-şi facă loc buruieni şi arbuşti . La răcoarea binevoitoare a zidurilor şi-au găsit adăpostul tot felul de vieţuitoare. ( Astfel parcă totul prinde viaţă )
Însă ceea ce face deosebit acest loc este legenda înfiripată din relatările diferiţilor trecători accidentali pe acolo. Toate povestirile seamănă într-o mare măsură între ele. Şi toate vorbesc despre o cetate mândră cu turnuri înalte şi întregi care iau locul vechilor ruine. Unii trecători spun că au văzut chiar santinele în zale lucii sprijinite în lănci la adăpostul zidurilor. Alţii povestesc că uneori văd ridicându-se în incintă rotocoale de fum ca şi cum cineva ar face focul. Alţii aud tropăit de cai şi sunetul mecanic al barosului izbit de nicovală ori hărmălaia unor cete de puşti fugărindu-se pe uliţile strîmte. Cineva povestea chiar că l-ar fi inebunit mirosul de friptură ce ar fi venit din cetate.
În fine, sunt multe astfel de povestiri care mai de care mai ciudate spuse la un pahar de ţuică la cârciuma satului cel mai apropiat de locul cu pricina . Din această cauză mulţi nici nu le iau în seamă crezându-le fantasmagorii ale celor ameţiţi de aburul alcoolului sau cuprinşi de insolaţie.
Se ştie însă că vorbele , fie ele chiar şi cele greu de crezut ajung departe astfel că un grup de cercetători din capitală au poposit cu calabalâcul lor voluminos în zonă spre mirarea sătenilor.
Au fost îndrumaţi spre ruine iar acolo au început să facă măsurători ,să fotografieze ,să filmeze…Şi aşa au trecut zile întregi fără nici un rezultat iar in cele din urmă au plecat dezamăgiţi de unde au venit.
În urmă au rămas însă ruinele şi povestea lor care continuă să colinde prin sat. Mulţi se mai întreabă şi acum dacă poveştile despre cetăţuie sunt adevărate, mai ales dacă vine cineva nou cu propria sa istorioară astfel încât firul legendei se toarce viguros mai departe.
Trecătorule, dacă mergi prin satul Guriştei , nu uita să treci şi pe la cetăţuie. Cine ştie ,poate ai noroc…

SABATUL

Mara înainta cu grijă prin pădurea deasă şi întunecoasă . În traista atârnată de gât se aflau câţiva bureţi strânşi pentru cină . Crengile uscate trosneau sub paşii ei. Se auzeau trilurile unor păsări iar razele soarelui străpungeau coroanele dese ale copacilor .
Deodată dădu peste o poiană. În mijlocul acesteia se adunaseră câţiva bărbaţi şi femei în haine cernite . Mulţimea de oameni crescu în câteva minute.
Un nor gros de fum se formă în centrul poienii făcând să înceteze murmurul mulţimii. Când acesta se dispersă apăru în mijloc un tron pe care se afla un ţap negru a cărui privire gălbuie o hipnotiza. Ţapul căpătă glas omenesc şi începu să-şi strângă cu un glas cavernos mulţimea de oameni pe care îi numi vrăjitori.
Un vrăjitor scoase de sub faldurile mantiei o cruce pe care o zvârli la pământ. Toţi tovarăşii lui o călcară în picioare şi o scuipară.
Apoi fiecare dintre aceştia se lăudară cu faptele abominabile pe care le înfăptuise: otrăviri, pruncucideri, răspândiri de molime şi alte fapte ticăloase. Cei care nu aveau cu ce să se laude au fost admonestaţi dur de ţapul de pe tron.
Câţiva vrăjitori aduseră un cazan uriaş sub care se aprinse un foc straşnic. În cazan fură aruncaţi şerpi, şopârle, broaşte. Un copil nou născut fu tăiat în bucăţi iar membrele, capul şi trupul fură aruncate în cazan. Câţiva magi mai însetaţi îşi întinseră cupele şi le umplură cu sângele care se scurgeau din trupul bietului micuţ.
După ce conţinutul cazanului fierse îndelung toţi cei prezenţi se aruncară asemenea unor fiare asupra cazanului şi începură să se ospăteze din monstruoasa tocană.
Se consumară şi băuturi puternic alcoolizate. O muzică infernală acompanie festinul şi după ce terminară festinul vrăjitorii şi vrăjitoarele se înlănţuiră într-un dans îndrăcit.
Ţapul negru urmărea atent spectacolul. Când o observă pe Mara la liziera pădurii se transformă îndată într-un tânăr cu un corp superb şi se apropie de ea. O înlănţui cu braţele şi o furnicătură plăcută o cuprinse tot corpul. Se lăsă în voia acestuia care începu să o dezbrace.
În jurul lor vrăjitorii şi vrăjitoarele îi urmară exemplul : începură să se dezbrace şi să se înlănţuie într-o orgie generalizată.
Tânărul sucub o înlănţui pătimaş iar gura sa începu să o caute pe a ei. Ea asista inertă la mişcările sale. Apoi sub o dorinţă irezistibilă îl îmbrăţişă şi ea. Urmă acuplarea. O cuprinse ameţeala, apoi leşină.
Se trezi a doua zi cu corpul plin de zgârieturi produse de amorul pătimaş al infernalului iubit. Porni clătinându-se spre casă fără a şti că purta în pântece odrasla antihristului .

Accidentul

Părăsi clătinându-se uşor barul şi se îndreptă spre parcare. Aici îl aştepta BMW-ul său roşu. Deschise portiera din faţă şi se aşeză confortabil în scaunul maşinii. Întoarse cheia şi porni motorul puternic al maşinii. Cu un viraj scurt părăsi parcarea şi intră pe autostradă . În câteva secunde cu mişcări scurte schimbă viteza din treapta întâia în treapta a patra.
Maşina practic zbura pe şosea în timp ce farurile străluceau în noapte. Cantitatea de alcool consumată îl făcu să se simtă surescitat şi să se relaxeze la volan. Şoseaua era practic liberă aşa încât motorul funcţiona la capacitatea maximă depăşind viteza legală în localitate.
Se grăbea să ajungă acasă unde să tragă un pui de somn ,,binemeritat,, după noaptea de chef prin mai multe discoteci şi baruri. În plus dacă un echipaj de poliţie l-ar fi oprit era un băiat de bani gata iar resursele financiare consistente l-ar fi făcut să scape din orice încurcătură.
Bolidul său părăsise centrul Bucureştiului şi pătrunse în zona cartierelor mărginaşe spre cartierul rezidenţial de la marginea oraşului unde se afla propria sa vilă. Dădu drumul la radiocasetofon şi sunetul unei melodii vesele umplu interiorul maşinii făcându-l să bată ritmul cu palmele pe suprafaţa volanului…
Autovehicolul său pătrunse pe o străduţă lăturalnică care îi trezi amintiri contradictorii . Scormoni în propria sa minte pentru a găsi explicaţia şi în cele din urmă îşi aminti: cu câţiva ani în urmă fusese implicat în zonă într-un accident în urma căruia o femeie îşi pierduse viaţa. Deşi avuse viteză şi culpa fu a sa diferite sume de bani consistente plasate unor persoane influente din sistemul justiţiar muşamalizaseră situaţia şi îl făcu să scape basma curată.
O senzaţie ciudată îl cuprinse şi deodată în mod straniu în mijlocul străzii îşi făcu apariţia o mogâldeaţă omenească. Tocmai luase decizia să o ocolească când un fior îl fulgeră în tot corpul. Năluca din faţa sa îşi întoarse privirea şi în câteva fracţiuni de secundă îşi dădu seama că era tocmai victima sa.
Frână brusc şi instinctiv. Maşina se dezechilibră în mod ciudat răsturnându-se şi alunecând pe stradă câţiva zeci de metri şi se izbi cu putere de zidul unei case .Parbrizul se sparse împroşcându-l cu o ploaie de cioburi .Se izbi cu ceafa de capotă deoarece uitase să-şi fixeze centura de siguranţă. Simţi cum oasele gâtului trosniră când capul atinse suprafaţa metalică. Pentru câteva clipe îşi pierdu cunoştinţa…
Când se trezi din leşin pale roşietice cuprinseră caroseria boţită a maşinii iar prin perdeaua de flăcări mai putu să observe privirea întrebătoare şi plină de reproşuri a femeii de a cărei moarte era responsabil.

duminică, 13 decembrie 2009

Dictatorul

Peste tot unde il intilneau , fata sa exprima aceaşi impasibilitate si stapinire de sine. Si nu erau atit de puţine momentele : emisiuni televizate, afişe electorale pagini de internet, pina si in realitatea virtuala . In majoritatea ipostazelor îl puteai admira in uniforma sa bine croita ce se asorta perfect cu rândul de decoraţii şi dinstincţii de pe pieptul bombat. Ochii şi-i ascundea de cele mai multe ori dupa o pereche de ochelari fumurii iar deasupra trona chipul cu cozorocul chipiului tras peste privire.
Vorbea putin insa clar si raspicat. Laconismul său, atit in vorbă cît si in miscări impunea respect pentru orcine se afla in preajma sa . Apărea de fiecare dată învăluit într-o aură de mister şi dispărea în acelaşi mod.
Prezenţa sa pe străzile capitalei ,la mitinguri politice, în vehicolul blindat salutînd solemn mulţimea frenetică, ori in tribuna oficiala în timpul parăzilor militare răspândea un sentiment de siguranţă şi încredere. Văzându-l printre ei, oamenii nu-şi mai făceau tot felul de probleme şi nu se mai întrebau ce se ascunde în spatele figurii misterioase şi impasibile a liderului care apăruse parcă din neant. Când pe plan intern se obţinuseră răsunătoare succese economice ,iar in exterior ţara lor era respectată de celelalte state , obţinîndu-se chiar unele victorii în cîteva scurte războaie locale nici un sceptic nu mai contestă poziţia sa.
*
Preşedintele stătea crispat într-o poziţie nefirească pe un scaun. În spatele craniului era deschisă o nişă încărcată cu numeroase circuite şi piese luminoase. Cîţva tehnicieni stăteau aplecaţi asupra sa . În jur ,pe jos şi pe birou erau împrăştiate tot felul de truse şi scule sofisticate.
- Aşa, schimbaţi odată unitatea de memorie! Se răsti unul dintre voluminoşii consilieri prezidenţiali ce supraveghea îndeaproape întreaga scenă .Astăzi, când s-a întâlnit cu diplomatul acela străin ,deficienţele de vorbire şi de memorie erau să creeze unele suspiciuni . Am pus un ofiţer de la Interne să-l supravegheze pe acest diplomat să vedem dacă bănuieşte ceva…
- În câteva clipe tinicheaua asta ultrasofisticată şi a naibii de scumpă îşi va ocupa din nou locul la fel de proaspătă ca la început. Excelentă idee să avem un android preşedinte ,murmură un bătrîn uscăţiv cu părul alb ce îndeplinea funcţia de ministru al Securităţii.
- Iar noi ceilalţi ne vom vedea liniştiţi de afacerile noastre personale, hohoti satisfăcut celălalt.
Luminiţele globilor oculari ai robotului pîlpâiră misterios. Se trezise …

Realitate virtuală

Se cufundă în fotoliul ergonomic în timp ce o tânără cu pieptul siliconat îi aranja manichiura. Duse la gură paharul cu martini în care plutea o măslină şi sorbi cu înghiţituri mici licoarea alcoolizată.
Pe o muzică în surdină în faţa sa se mişca lasciv o tânără sumar îmbrăcată. Prin vălurile transparente pute admira formele rotunjite ale şoldurilor şi sânilor
Purtat de acea atmosferă hedonistă moţăi câteva clipe purtat de simţuri apoi sub imboldul unui impuls de moment se ridică şi se îndreptă spre balconul pavat cu marmură şi aruncă o privire de pe terasă la curtea din faţa vilei. Admiră straturile de orhidee şi trandafiri care înconjurau piscina cu apă cristalină iar în depărtare se afla pista pe care era aterizat elicopterul personal.
Trase aer în piept pe care îl inundă cu mireasma proaspătă a florilor şi frunzişului verde apoi se retrase de pe terasă în camera în care tânăra sumar îmbrăcată îşi continua dansul provocator. Cu un oftat de plăcere se aruncă pe o sofa roşie din fundul încăperii şi în cele din urmă adormi.
*
Cu mişcări tacticoase îşi desprinse de pe creştet casca conectată la computerul luat la mâna a doua. Creditele pentru navigare în realitatea virtuală tocmai se terminaseră. Din ajutorul de şomaj abia putea să acopere impozitele obişnuite, să-şi asigure strictul necesar traiului şi să mai iese uneori în week- end în oraş.
Privirea i se opri asupra pereţilor coşcoviţi şi mucegăiţi la colţuri imagine care îi crea o stare de indispoziţie. Scaunul pe care sta trosni sinistru semn că trebuia reparat.
Din camera alăturată se auzi un tuset sec . Era maică-sa care din pensia de mizerie abia putea să-ţi acopere medicamentele compensate pentru afecţiunile de care suferea.
Aruncă o ultimă privire pe ecranul calculatorului care îl avertiză din nou că-şi consumase timpul de acces în realitatea virtuală .Cu un sentiment de părere de rău deconectă computerul , se ridică şi se îndreptă spre baie. Dădu drumul la apă şi în timp ce lichidul incolor se prelingea în chiuvetă îşi clăti faţa în timp ce privea în oglindă la ochii
injectaţi încadraţi de cearcăne provocate de timpul petrecut inutil în realitatea virtuală.